Biserica parohială

Biserica „Ss. Apostoli Petru și Paul” este biserica parohiei cu același nume din Onești.

Comunitatea catolică din Onești a avut mai multe lăcașuri de cult, construite în mai multe amplasamente.

Prima biserică ar fi fost construită în veacul al XVII-lea pe vatra municipiului Onești de astazi, între dealul Buhoci și râul Oituz, unde a existat un sat numit Stănești, cu circa 180 de familii catolice și cu o bisericuță de lemn, incendiată și distrusă de invazia turcă din anul 1682. Catolicii de aici au fugit în Transilvania sau în locuri mai retrase. Unii din ei au revenit mai târziu și s-au asezat în zona actualului cimitir din cartierul Buhoci, unde au construit o noua biserică, tot din lemn, dar cu fundația din piatră. (cf. col. Ghe. Ianău, Monografia Municipiului Onești).

Această a doua biserică, avea să fie numită „biserica ciuntită”, deoarece se zice ca i-a fost dărâmat turnul de lovitura unui tun de sub dealul Perchiu. La această bisericuță veneau și catolicii din Tuta care nu aveau încă o biserică a lor. Această bisericuță a fost distrusă în anul 1849 în urma confruntărilor dintre armatele rusești și detașamentele revoluționare ale generalului Bohm. (cf. col. Ghe. Ianău, Monografia Municipiului Onești). Pe locul acestei bisericuțe se află acum mormântul părintelui Eduard Sechel, fost paroh de Onești.

Conform „Schematismului Misiunii” din 1850, catolicii din Onești erau în număr de 320 suflete cu o biserică nouă, tot mică, în construcție, situată în curtea actualei biserici, în partea de Nord-Vest, în locul unde acum se află Grota închinată Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes. Imaginea (postată în partea de sus a acestui ecran) îi reprezintă pe pr. Nazareno Cipolloni, paroh de Tg. Trotuș, în mijlocul unui grup de credincioși (din mărturii am aflat că erau cei pe care părintele paroh de atunci se baza). Alăturat se văd deja materialele de construcție pentru actuala biserica. Poza era datată 1924.

Cresterea exploziva a populatiei Onesti-ului din primele decenii ale secolului XX-lea, a determinat construirea unei biserici mai mari si mai incapatoare, mai ales ca cea veche era afectata de cutremure, razboi si trecerea anilor.

Constructia actualului lacas de cult a inceput prin grija parintelui paroh (de Targu-Trotus), Pr. Nazareno Cipolloni, la 15 septembrie 1920. Din cauza vitregiilor razboiului si a saraciei, constructia a decurs foarte anevoios astfel ca intre anii 1928-1938 nu s-a lucrat mai nimic. Dupa 1938 lucrarile se reiau dar in acelasi ritm. In anul 1943 (11 septembrie), episcopul de Iasi, P. S. Mihai Robu venea sa administreze Mirul si constata munca anevoioasa cerand continuarea si finalizarea lucrarilor. Dupa trei ani, la 24 iunie 1946, Mons. Marcu Glaser, noul Episcop de Iasi, sfintea noul lacas de cult inca nefinisat.

Lucrul deci nu a incetat. Practic, timp de peste 30 de ani, biserica a fost mereu cosmetizata si refacuta pana a ajuns la forma de astazi: s-a construit si reconstruit corul, s-a realizat pictura (1980, fratii Miltller din Arad), s-a inaltat prezbiteriul, s-au construit cele doua sacristii, s-au adaugat altarele, s-a montat o centrala pe motorina etc.

Cea mai mare contributie la realizarea interiorului l-a avut parohul Eduard Sechel care a placat peretii cu lambriu, a adus statuile, Tabernacolul, o noua cale a Crucii, a inlocuit pardoseala cu marmura, a innoit mobilierul intr-o frumoasa armonie cu arhitectura bisericii, dupa un proiect facut de arh. Nicolae Munteanu din Iasi.

Biserica are o arhitectura impunatoare, in stil roman. A fost proiectata de arh. George Bellet, iar executia a fost facuta de Giuseppe Dimonti, un constructor italian.

Lungimea bisericii este de 40 de metri, latimea de 9 metri. Turnurile au fiecare cate 33 de metri. Zidaria din caramida, de circa un metru in latime, se sprijina pe o fundatie masiva de piatra.

In turnul din dreapta (cel prin care se urca in cor) sunt plasate trei clopote: mare (inscriptionat 1969), unul mediu (inscriptionat 2004) si unul mai mic (inscriptionat 1877); alaturi de acestea, principalele momente ale zilei sunt marcate cu ajutorul unei instalații moderne.

In anul 1998, biserica a fost renovata pe exterior refacandu-se tencuiala si aplicandu-se si un nou strat de culoare, a fost pavata curtea, au fost facute alte modificari la acoperis, de asemenea s-au facut unele modificari la centrala termica inlocuindu-se carbunele cu gazul metan dar si centrala.

După anul 2000 biserica a fost dotată cu o nouă stație de amplificare a sunetului mai performantă, apoi cu un proiector pentru proiectarea cântecelor pe un panou mare în față, la altar, s-au facut investitii majore în cor pentru alte aparate specifice, pentru ca în anul 2007 să se schimbe ușile exterioare și de acces în interior.

În anul 2013, prin grija parohului Toma Rediu, s-a pus în aplicare proiectul de înlocuire a gardului vechi, mâncat de rugină, cu unul nou, masiv, din fier și piatră, construcție realizată cu sprijinul credincioșilor.

De la constructie si pana astazi, biserica „Sfintii Petru si Paul” a beneficiat de aportul material si fizic al credinciosilor dar si al unor preoti inimosi si cu vocatie pentru Sfanta Preotie si fata de Biserica. Tuturora le dorim ca Dumnezeu sa le fie recunoascatori pentru darul lor venit poate ca „banul văduvei”, din sărăcie. Dumnezeu sa-i rasplateasca!