Istoric

Istoriografia ungurească reprezentată prin A romániai magyar telepek történeti vázlata, a părintelui Carol Auner şi A moldavai magyarság, al lui Domokos Pal Peter a lansat ideea identificării aşezării Stăneşti cu aceea de Oneşti, pentru justificarea continuităţii elementului unguresc în regiune. Înainte de anul 1700 documentele vorbesc despre catolicii din Stăneşti, iar după anul 1700 localitatea Stăneşti nu mai este amintită, ci se vorbeşte numai de catolicii din Oneşti. Pr. Carol Auner derivă astfel identificarea celor două aşezări: Szófalva – Stăneşti / Sztanfalva / Ónfalva – Oneşti. Opinia autorului a indus în eroare pe cercetători. Editorul documentelor din Diplomatarium Italicum, F. Pall, la pagina 333 transcrie lista localităţilor catolice din Moldova, întocmită în ungureşte de iezuitul Andrei Patai în anul 1743 şi în această listă, la numărul 3 este localitatea Szöfalva. La nota de subsol numărul 3 face precizarea că această localitate se numeşte Oneşti, făcând documentarea cu citatul de la pagina 49-50 din lucrarea părintelui Carol Auner şi cu cea a lui Domokos Pal Peter.

Chiar şi monografia localităţii, întocmită în anul 1977 de Nicolae Irimia, deşi sub altă formă, afirmă acelaşi lucru, spunând că vechiul sat Stăneşti este azi cartierul Buhoci din municipiul Oneşti. Însă nu poate fi vorba despre aceeaşi localitate, pentru că în Oneşti, catolicii au venit după anul 1700, după cum am amintit mai sus. Într-o plângere adresată domnitorului Alexandru Calimah de egumentul mânăstirii Caşin la 17 martie 1797, acesta îi reclamă pe locuitorii din satul Stăneşti de pe apa Caşinului, ce se numeşte acum Caşinul pentru că nu respectă dreptul de proprietate al mânăstirii. După ce a fost distrus de tătari în anul 1682, Stăneştiul a fost redenumit după reconstrucţie Caşin.

În anul 1776 Oneştiul era filială independentă, cu 50 de familii şi 220 de suflete, fără biserică.

Documentele Episcopiei de Bacău afirmă: catolicii din Oneşti au venit aici după 1700 şi au fost semnalaţi pentru prima dată de Schematismul Misiunii din 1850 sub numele Oineşti cu biserică în construcţie şi 320 de credincioşi. Numărul catolicilor din Oneşti era unul foarte mare pentru acea dată. În centrul parohial din Târgu Trotuş  erau 372 de credincioşi.

Prima biserică, cea despre care vorbeşte Schematismul Misiunii din 1850, a fost construită din lemn cu un turn scurt, amplasată în partea de nord-vest a terenului pe care e construită actuala biserică. Între anii 1700-1850 catolicii din Oneşti au frecventat biserica ciuntită din cimitirul catolic (cartierul Buhoci de astăzi). Biserica se numeşte ciunitită pentru că nu a avut turn vreme de 30-40 de ani. Un tun turcesc a tras câteva focuri de sub dealul Perchiu (lângă râul Trotuş) pentru a o distruge, dar nu a nimerit decât turnul. Biserica a fost construită de oneşteni împreună cu cei care au rămas vechea localitate Stăneşti distrusă de tătari. A fost construită în anii 1720-1730 având 15 metri lungime şi 10 metri lăţime, pe o movilă ce se poate vedea şi astăzi. Pe acest loc este astăzi mormântul părintelui Eduard Sechel. Biserica a fost distrusă de ruşi în anul 1849.

În timpul Vicariatului Apostolic al Moldovei (1818-1884), Oneştiul a fost filiala parohiei Târgu Trotuş, care mai avea încă şase filiale. În anul 1847 la Oneşti erau 400 de catolici. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea Oneştiul numără 190 de familii cu peste 750 de catolici.

Biserica din lemn devenise neîncăpătoare, nu mai rezista la cutremure şi era afectată de primul război mondial. Pr. Nazarinus Cipoloni, paroh de Târgu Trotuş între anii 1926-1933, are iniţiativa construirii unei noi biserici din piatră şi cărămidă, mai mare şi mai încăpătoare. Construcţia a început la 15 septembrie 1920, când a fost pusă piatra de temelie, după planurile arhitectului George Octav Bellet din Bacău.

Până în anul 1928 s-a lucrat foarte puţin la construcţia noii biserici. După o pauză de zece ani, lucrările se reiau în anul 1938, iar în 1940 se celebrează deja în noua biserică, cea veche fiind demolată. Lucrările au fost iarăşi întrerupte şi reluate în anul 1946. La 29 iunie 1946 noua biserică a fost sfinţită de episcopul de Iaşi, Marcu Glaser iar în noiembrie 1955, Oneştiul devine parohie.

La parohia catolică din Oneşti au activat ca:

a) dascăli: Birtalan Şandor (1915-1917), Gal Antal (1918-1925), Mititelu Ştefan (1932-1949), el fiind şi primul dascăl originar din Oneşti, Mititelu Alois (1950-1982), Miclăuş Silvestru (1985-1999), Nicolau Narcis (1999-2009, 2010) şi Laurenţiu Caitar (2009, 2010-2011).

b) clopotari: Moise Ştefan (1900-1918), Bucioacă Mihai (1920-1930), Doboş Ştefan (1930-1960), Crâşmaru Ianoş (1960-1999) şi Ioan Balint (din 1999).

c) parohi: Pr. Victor Blassuti (1955-1962), Pr. Anton Sar (1962-1973), Pr. Petru Gabor (1973 administrator parohial delegat), Mihai Ghiuzan (1974-1977), Pr. Isidor Mocanu (1978-1981), Pr. Eduard Sechel (1981-1996), Pr. Iosif Păuleţ (1996-2010) şi Pr. Toma Rediu (2010-).

d) vicari: Pr. Matei Ghiuzan (1955-1956), Pr. Eugen Blăjuţ (1956-1957), Pr. Petru Mârţ (1957), Pr. Pavel Cojocaru (1958-1960), Pr. Gheorghe Farţade (1961-1963), Pr. Dumitru Pătraşcu (1963-1964), Pr. Mihai Pal (1964-1967), Pr. Pavel Gabor (1967-1973), Pr. Damian Vătămănelu (1968-1971), Pr. Petru Gabor (1971-1977), Pr. Văcaru Ştefan (1974-1978), Pr. Chelaru Mihai (1978-1979), Pr. Petru Beşleagă (1979-1983), Pr. Anton Budău (1983-1985), Pr. Cojocaru Gheorghe (1985-1988), Pr. Lucaci Cristian (1986-1988), Enăşoaie Valeriu (1986-1989), Pr. Husariu Petru (1988-1989), Pr. Veniamin Aenăşoaie (1989-1990), Pr. Gabor Alexandru (1989-1990), Pr. Dominic Hârja (1990-1992), Pr. Miclăuş Gelu (1990-1993), Pr. Tancău Ferenţ (1992-1996), Pr. Inocenţiu Arcana (1992-1994), Pr. Serafim Romila (1996-1998), Pr. Daniel Diac (1998-2000), Pr. Iulian Alecu (1998-1999), Pr. Gârleanu Iosif (1999, paroh de Ştefan cel Mare cu domiciliul la Oneşti), Pr. Stolnicu Iacob (1999-2003), Pr. Marian Gaşpal (din 2003-2006) şi Pr. Daniel Bişoc (din 2003-2006), Pr. Cătălin-Cristian Burcă (2006-2009), Pr. Florin-Petru Sescu (2009-2011).

Din Oneşti provin următorii preoţi: Pr. Caităr Ioan (decedat în 2015), Pr. Caităr Mihai (1970, în Germania), Pr. Fodor Cristinel (1989, Iaşi), Pr. Cosma Eusebiu (1998, Italia), Pr. Gondoş Octavian (1999, franciscan, Brazilia), Pr. Gondoş Flavian (2000, Onești), Pr. Ciprian Ghiurcă (2001, Padova), Pr. Cornel Benchea (2001, Livorno), Pr. Matei Robert (din filiala Gutinaş, decedat), Pr. Matei Eusebiu (din filiala Gutinaş, franciscan), Pr. Frenţuşcă Mihai (Italia), Pr. Poşta Silvestru (franciscan), Fr. Iustinian Lucaci (2008, preot capucin, Italia), pr. Paul Căliman (2012, Bacău).

Din anul 1990 parohia Oneşti devine centru decanal al Decanatului Romano-Catolic de Trotuş.

Comunitatea catolică din Oneşti numără astăzi circa 1700 de familii cu circa 4.100 de credincioşi. Foarte mulţi sunt plecaţi în diferite ţări pentru a câştiga un trai mai bun.

Din 2006, Parohia a fost reorganizată în Parohia „Ss. Apostoli Petru şi Paul” şi Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” (din zona de jos a oraşului, limita dintre cele două parohii este râul Caşin). Acesteia din urmă i-a revenit filiala Borzeşti (din cartierul oneştean Borzeşti) cu o biserică cu hramul „Schimbarea la faţă”. Fiecare dintre cele două parohii mai au ca filiale diverse sate din jurul oraşului. Parohia Oneşti „SS. Petru şi Paul” se extinde şi peste comunele Caşin, Mănăstirea Caşin şi Bogdăneşti, fără biserici, cu puţine familii de catolici. Parohia „Sfânta Tereza” are în administrare un număr nesemnificativ de credincioşi catolici în comunele Gura Văii şi Buciumi.

Între anii 1999-2001 s-a construit în cimitirul din satul catolic o capelă cu hramul Toţi Sfinţii, sfinţită la 4 noiembrie 2001. În Oneşti mai există un cimitir comun cu ortodocşii, pe lângă drumul Adjud-Braşov (varianta), ce are o capelă în care celebrează înmormântările atât catolicii cât şi ortodocşii.

La data de 24 iunie 1990, Pr. Eduard Sechel a pus piatra de temelie a bisericii cu hramul Fericitul Ieremia, acum în posesia fraţilor capucini. Acesta a devenit Sanctuar Diecezan şi adăposteşte din 31 martie 2007 moaştele Fericitului Ieremia Valahul. Sanctuarul are un program pastoral propriu, specific unui sanctuar. Credincioşii care participă aici la liturghiile duminicale participă măcar o dată pe lună şi la marile sărbători la Sfintele Liturghii în Biserica – mamă din cartierul catolic, Biserica „SS. Petru şi Paul” pentru că credincioşii catolici din această zonă aparţin canonic de parohia din cartierul catolic.

Astăzi, în Oneşti, există mai multe congregaţii şi activităţi coordonate fie de preoţi fie de persoane consacrate sau diferiţi laici: un Liceu Catolic condus de părinţii capucini, o grădiniţă condusă de Surorile de caritate ale Sfântului Apostol Paul, Asociaţia Sfântul Vincenţiu de Paul, Casa Tineretului, Casa de Spiritualitate Ecumenică „Domus Mariae”, coordonată de Părinţii capucini, Ordinul franciscanilor seculari, un centru Caritas, Fundaţia „Victorine le Dieu”, coordonată de Surorile lui Isus Răscumpărătorul, Librăria din curtea bisericii – unde se vând articole religioase oferite de Centrul Misionar Diecezan pentru sprijinirea vieţii misionare, Acţiunea Catolică împărţită în trei ramuri: copii, tineri şi adulţi.

Congregaţiile care activează în Oneşti sunt: Fraţii Capucini, Surorile de caritate ale Sfântului Apostol Paul, Surorile lui Isus Răscumpărătorul (ele conduc la Slănic Moldova un orfelinat pentru copiii fără părinţi sau cu dificultăţi în familie) şi Surorile Benedictine ale Divinei Providenţe.

(după Monografia Municipiului Onești, col. Ghe. Ianău)