Lecția ieslei


În didactica oricărei materii predate în școala publică, există metode și mijloace de predare specifice. Profesorul este cel mai în măsură să le aleagă pentru demersul său, știind bine cui se adresează și ce anume urmărește să îi învețe pe elevi.
Ieslea, grajdul, fânul, măgărușul, vițelul…sunt elementele unui peisaj care deși înghețat în timp e, totuși, icoana vie a marelui miracol petrecut la Bethleem acum 2000 și ceva de ani.
Nașterea lui Dumnezeu între oameni a fost așa pentru că El, marele Învățător, a vrut-o așa, ca din nașterea lui să ne dea o primă lecție de: modestie, sfințenie, înțelegere, acceptare, toleranță, bucurie, iubire… Da, toate în fresca acestei familii în care părinții nu i-au luat Pruncului smartphone sau tabletă în primii ani de viață, nu l-au cocoloșit cu daruri, nu l-au îmbăiat în aur și argint, nu l-au părăsit pentru a merge la muncă undeva departe doar pentru a-i oferi o casă mare și goală, părinți care nu au găsit un refugiu în divorț și nu s-au înșelat unul pe altul că „de! asta e!”…
În logica acestei lecții (lecția ieslei) stau și mă întreb: eu, tu, voi, noi, toți cei care ne-am îmbrăcat de sărbătoare chiar suntem atenți la lecție?
Învățătorul și-a jucat rolul, a mântuit lumea dar a început așa cum îl vedem în iesle. Sigur e ceva de învățat din lecția asta. Mai puțin atașament de bunuri, mai multa simplitate, tradițional (familie, părinți, copii), supunere, ascultare, răbdare, liniște.
Mulțumim, Maestre!

[quotcoll orderby="random" limit=1]

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*