Duminica Floriilor – Duminica Ramurilor de Palmier


Duminica Ramurilor de Palmier a Pătimirii Domnului (numele complet), prima duminică din Săptămâna Sfântă a Postului Mare, comemorează intrarea triumfală a lui Cristos în Ierusalim, înainte de pătimirea sa. La intrarea în Ierusalim, locuitorii oraşului l-au recunoscut pe Isus ca regele lor, cântând: „Osana fiului lui David; Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!”.
Tradiţional, în Biserica occidentală, serviciul liturgic al Duminicii Floriilor începe cu binecuvântarea ramurilor care vor fi folosite în procesiunea ce urmează. În acest moment se proclamă textul cu privire la intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim. Apoi urmează o procesiune din afara bisericii. Dacă această procesiune nu poate avea loc, este posibilă înlocuirea ei cu o intrare solemnă în biserică. Cântecele şi psalmii sunt în strânsă legătură cu oficiul de rege al lui Cristos.
De multe ori, serviciul religios conţine o proclamare a „pătimirii”, când, în cadrul Liturghiei sunt relatate public diferite evenimente din ultimele zile din viaţa lui Cristos. În timpurile noastre, preotul şi un grup de cititori proclamă cu voce puternică textul din Mt 26,14-27,66 (anul A), Mc 14,1-15,47 (anul B) sau Lc 22,14-23,56 (anul C).
Duminica Floriilor mai este numită şi Duminica Smochinului, deoarece în această zi se consumau în mod tradiţional smochine, comemorând faptul blestemării smochinului de către Isus după intrarea în Ierusalim. În Anglia, Duminica Floriilor era numită Duminica Măslinelor sau a Ramurilor, Duminica Salciei sau a Tisei, ori Duminica Ramurilor de Salcie, datorită înlocuirii la nivel local a crengilor de palmier cu astfel de ramuri. S-au dezvoltat diferite tradiţii pentru a sărbători Duminica Floriilor. În ţările slave, credincioşii intră în casele sau pe terenurile lor cu ramuri binecuvântate, rugându-se şi cântând imnuri străvechi. Apoi, pun aceste ramuri pe fiecare lot de pământ, le agaţă la uşa oricărei clădiri sau locuinţe ca pe un semn de apărare împotriva vremii rele sau a bolii, dar şi ca un semn de binecuvântare asupra recoltei şi a lucrurilor deţinute. Din punct de vedere istoric, Egeria atestă o Duminică a Floriilor, care a fost celebrată de Biserica din Ierusalim la sfârşitul secolului al IV-lea. În Misalul Galican din Bobbio atestat în secolul al VIII-lea, găsim o referinţă cu privire la binecuvântarea ramurilor, care simboliza victoria lui Cristos. Celebrările mai elaborate ale Evului Mediu au fost înlocuite cu ceremonii mai simple în Biserica Occidentală. Multe confesiuni, incluzând luteranii, metodiştii şi prezbiterienii sărbătoresc Duminica Floriilor, pe lângă catolici şi ortodocşi. În majoritatea bisericilor, cenușa folosită la Miercurea Cenuşii este rezultată din arderea ramurilor folosite în cadrul celebrărilor ocazionate de Duminica Floriilor.

[quotcoll orderby="random" limit=1]

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*