Lumina Învierii
apr.19

Lumina Învierii

Cristos, Regele nostru, a înviat pentru noi din morţi şi ne-a redat viaţa. Cristos, Cuvântul Veşnic, a înviat pentru noi din morţi ca să preţuim viaţa. Cristos, Lumină din Lumină, a înviat pentru noi din morţi ca să descoperim sensul vieţii. Prin Cristos noua viaţă a început. Cu Cristos noua viaţă este posibilă după fiecare cădere. În Cristos noua viaţă îl ajută pe om să pătrundă planul de iubire a lui Dumnezeu. Iubiţi credincioşi, în noaptea aceasta, răsună pretutindeni pe faţa pământului cel mai vibrant imn de bucurie pe care l-a compus geniul creştin, imnul cu care am proclamat solemn sărbătoarea Învierii Domnului la intrarea în biserică: „Tresăltaţi de bucurie, voi, îngeri, oştire cerească… tresaltă de bucurie, Sfântă Maică Biserică… bucură-te şi tu, pământule, învăluit în atâta lumină, căci Împăratul cel veşnic te-a îmbrăcat în strălucirea sa!” „Domnul a înviat cu adevărat. Aleluia!” Pe mormintele tuturor oamenilor găsim scrise cuvintele: „Aici zace…”. Pe un singur mormânt, pe mormântul lui Cristos, pot fi scrise cuvintele îngerului adresate femeilor: „Nu mai este aici, a înviat!” Imediat după înviere, în jurul mormântului gol al lui Cristos, începe o agitaţie extraordinară, un du-te-vino neîntrerupt. Femeile înştiinţate de îngeri aleargă cu frică şi bucurie mare, să ducă vestea cea mare la Apostoli; Petru şi Ioan aleargă deîndată la mormânt, aleargă şi soldaţii de pază, intraţi în panică, la arhierei, să le spună ce s-a întâmplat; aleargă şi arhiereii la mormânt, să vadă dacă cele relatate sunt adevărate. Şi de atunci, în continuare, în jurul acestui mormânt e o agitaţie mare. Am putea spune că istoria lumii se învârte în jurul mormântului gol al lui Cristos. Că soarta omenirii depinde de răspunsul la întrebarea: e gol sau nu e gol acest mormânt? A înviat sau nu a înviat Cristos? E o chestiune de viaţă şi de moarte pentru tot neamul omenesc şi pentru fiecare om în parte. „Credinţa creştinilor” – spune sfântul Augustin – „e învierea lui Cristos”. Că Isus a murit, sunt convinşi toţi: şi păgânii şi duşmanii lui. Dar că a înviat, numai creştinii cred şi nu poate fi creştin cine nu crede în Învierea lui. Dacă a înviat, înseamnă că a fost Dumnezeu. Un om poate să-şi ia viaţa, dar nu şi-o mai poate reda după ce şi-a luat-o sau i-au luat-o alţii; acest lucru numai un Dumnezeu poate să-l facă. Însuşi Isus a voit să facă din Înviere dovada supremă a misiunii sale divine: „Ce semn ne dai ca să vedem şi să credem în tine?”, îl provocau iudeii. Isus le răspunde: „Distrugeţi acest templu, adică trupul meu, şi eu, după trei zile, îl voi reface, îl voi învia”. Acelaşi lucru...

Citeste
Calea Sfintei Cruci pe străzile orașului
apr.19

Calea Sfintei Cruci pe străzile orașului

Ziua de 18 aprilie 2014, ziua de Vinerea Sfântă, a fost marcată în parohia noastră de celebrarea frumoasei devoțiuni a Postului Mare – Calea Crucii, pe străzile orașului. Celebrarea, începută la orele 18.00 din curtea Sanctuarului diecezan „Fericitul Ieremia”, a parcurs traseul devenit deja tradițional: Str. Belvedere, Bd. Republicii, Str. Tineretului și intrarea în cartierul Satul Catolic. Deși ploaia „amenința” serios procesiunea, la Calea Crucii a participat un număr mare de credincioși. Celebrarea nu ar fi fost o reușită dacă nu ar fi colaborat foarte bine: Parohia catolică, frații capucini din Onești și tinerii Acțiunii Catolice cărora le mulțumim pentru implicare. Mai multe imagini puteti vizualiza accesând pagina de facebook: Tinerii Catolici din...

Citeste
Programul pentru Săptămâna Sfântă și Solemnitatea Învierii 2014
apr.11

Programul pentru Săptămâna Sfântă și Solemnitatea Învierii 2014

Cu Duminica Floriilor începem Săptămâna Sfântă, timp de pregătire intensă pentru sărbătoarea Învierii Domnului. – Luni, 14 aprilie, vom vizita bolnavii pentru Spovadă și Împărtășanie, ca pregătire pentru sărbătoarea Paștelui. Spovada de Paști Vă invităm să profitați de această săptămână și să luați în calcul din timp și pregătirea spirituală pentru cea mai mare solemnitate din an, Învierea Domnului, mai ales printr-o spovadă bună și participarea la celebrarea Triduum-ului Pascal: Joia Sfântă, Vinerea Sfântă și Duminica Învierii cu Vigilia Pascală (care o precede). Încercați să nu lăsați pe ultima zi spovada, mai ales că vor fi ocazii de-a lungul întregii săptămâni, după cum urmează: – Luni, marți (14-15 aprilie) vor fi ocazii de spovezi în cadrul sfintelor Liturghii. – Miercuri, 16 aprilie, vor fi ocazii de spovezi: dimineața în cadrul sfintei Liturghii, iar seara de la 16:00 – 20:30. – Joi, 17 aprilie, întrucât preoții vor participa la Liturghia Crismei în catedrala din Iași, în parohia noastră nu se va celebra Sfânta Liturghie de dimineață. Programul de spovezi va fi între orele 17:00 – 24:00. Triduum-ul Pascal: Joia Sfântă La ora 19:00 vă invităm să luați parte la celebrarea Cinei Domnului, Sfânta Liturghie care reactualizează cele trei mari daruri pe care ni le-a făcut Domnul în Joia Sfântă: Euharistia, Preoția și porunca iubirii. Adorație în seara de Joia Mare După Sfânta Liturghie va fi program de adorație, după cum urmează: -până la ora 21:00 pentru copii; -21:00 – 22:00 – persoanele consacrate și surorile terezine; -22:00 – 23:00 – tinerii; -23:00 – 24:00 – întreaga comunitate. Vinerea Mare Vineri, 18 aprilie, vor fi ocazii de spovezi între orele 8:30-13:00, iar după-amiază între orele 16:00 – 22:00 (cu întrerupere între orele 19:00 – 20:30). La ora 18:00 va avea loc Procesiunea cu Calea Sfintei Cruci: de la Sanctuarul „Fericitul Ieremia” până la Biserica parohială „Ss. Petru și Paul”. La ora 19:00 se va celebra Patimirea și moartea Domnului, inclusiv adorarea Sfintei Cruci. Vă reamintim că în Vinerea Sfântă este post și abstinență. Sâmbăta Mare și Vigilia pascală Sâmbătă, 19 aprilie, ocazii de spovezi vor fi între orele 8:30-13:00 și 16:00-21:00. Sf. Liturghie din Noaptea de Paști, inclusiv Vigilia Pascală, va fi celebrată doar în biserica parohială începând cu orele 22:00. Procesiunea de după Sf. Liturghie va parcurge următorul traseu: biserică – Strada Ion Creangă – biserică. Duminica Învierii În Duminica Învierii și luni, a doua zi de Paști, se vor celebra în biserica noastră 2 Sfinte Liturghii: -ora 11:00 – Liturghia comunității; -ora 19:00 – Liturghia tinerilor. Marți, 22 aprilie, a treia zi de Paște, vor fi 2 Sfinte Liturghii: la ora 8:30 și seara la ora 19:00. Colectele din...

Citeste
Partenera mea
apr.09

Partenera mea

N-am întâlnit-o niciodată înainte, deşi ne-am născut în acelaşi an, în aceeaşi lună, în aceeaşi zi. Am crescut împreună, sub acelaşi cer, pe acelaşi pământ. Ne-a încălzit acelaşi soare şi ne-a udat aceeaşi ploaie. Cât am fost copii, eram liberi unul faţă de altul. Mă jucam cu ea cum voiam. Chiar dacă o loveam, nu se supăra. Dar niciodată n-a fost prea veselă. Seara îi spuneam „Noapte bună!”. Niciodată nu mi-a răspuns. Am crescut amândoi mari şi viaţa ne tot despărţea. Era înaltă ca şi mine. De râs, râdea foarte rar, doar uneori, discret. Ne întâlneam tot mai rar, în faţa ei mă înclinam uşor, uneori îmi luam basca de pe cap. Ne vedeam des la biserică. La şcoală nu venea deloc. M-am apropiat de ea discret. Era ceva în ea care mă atrăgea. Eu n-am ştiut să-i rezist. În spatele aspectului ei trist, bănuiam ceva extraordinar. Ce să spun? M-a sedus, m-a învins! Am încercat să ne împrietenim, dar n-am ştiut să-i spun pe nume. N-am mai strâns-o la piept, n-am mai sărutat-o ca altădată. Şi nici de mână nu o ţineam. Am început să mergem amândoi, bătând cărările vieţii noastre. Din când în când ne mai opream, ne priveam în ochi, ne contemplam unul pe altul şi apoi porneam din nou la drum. Mă bucuram nespus că nu-s în lume singur. Niciodată nu i-am spus că o iubesc, că vreau să fiu cu ea. Eu cred că mi-ar fi spus că mă iubeşte şi mă vrea, dar nu i-a fost dat atunci să spună tot ce ar fi vrut. Nu ştiu ce iubeam la ea: frumoasă – nu, deşteaptă – nu… Văzând-o, ceilalţi o jicneau, mai mult, o înjurau, iar eu, cât de nebun eram, îi închinam tot ce aveam. Aşa ne-a fost destinul, să n-avem linişte în noi decât trăind doar amândoi. Ne-am prezentat: Eu, … Şi ea… stai, cum o chema? N-are nume, am să-i spun „Necunoscuta”. Hei, stai să vezi de-acuma trai! N-am avut nici luna de miere, n-aveam nici pat, nici masă. Trăiam modest, din datorii. Ne mai certam, eu mai ţipam, dar ea n-a scos nici un cuvânt. E prea umilă, cum s-o cert? Nu prea o meritam. Să ne despărţim? Nici vorbă, mai bine mor. Eu i-am greşit atât de mult… Uneori, pentru a ne împăca, cădeam şi în genunchi. Iar ea, cu drag, mă mângâia şi mă ierta. Ea n-a greşit niciodată. Ea nu va cădea niciodată în genunchi. Nu-şi va pleca fruntea niciodată, nimănui. Eu cred în ea cu jurământ. Nu va trebui iertată de nimeni. Dar ea, pe mulţi îi va ierta, o ştiu… Acum, permiteţi-mi să mă...

Citeste
Duminica Floriilor – Duminica Ramurilor de Palmier
apr.07

Duminica Floriilor – Duminica Ramurilor de Palmier

Duminica Ramurilor de Palmier a Pătimirii Domnului (numele complet), prima duminică din Săptămâna Sfântă a Postului Mare, comemorează intrarea triumfală a lui Cristos în Ierusalim, înainte de pătimirea sa. La intrarea în Ierusalim, locuitorii oraşului l-au recunoscut pe Isus ca regele lor, cântând: „Osana fiului lui David; Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!”. Tradiţional, în Biserica occidentală, serviciul liturgic al Duminicii Floriilor începe cu binecuvântarea ramurilor care vor fi folosite în procesiunea ce urmează. În acest moment se proclamă textul cu privire la intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim. Apoi urmează o procesiune din afara bisericii. Dacă această procesiune nu poate avea loc, este posibilă înlocuirea ei cu o intrare solemnă în biserică. Cântecele şi psalmii sunt în strânsă legătură cu oficiul de rege al lui Cristos. De multe ori, serviciul religios conţine o proclamare a „pătimirii”, când, în cadrul Liturghiei sunt relatate public diferite evenimente din ultimele zile din viaţa lui Cristos. În timpurile noastre, preotul şi un grup de cititori proclamă cu voce puternică textul din Mt 26,14-27,66 (anul A), Mc 14,1-15,47 (anul B) sau Lc 22,14-23,56 (anul C). Duminica Floriilor mai este numită şi Duminica Smochinului, deoarece în această zi se consumau în mod tradiţional smochine, comemorând faptul blestemării smochinului de către Isus după intrarea în Ierusalim. În Anglia, Duminica Floriilor era numită Duminica Măslinelor sau a Ramurilor, Duminica Salciei sau a Tisei, ori Duminica Ramurilor de Salcie, datorită înlocuirii la nivel local a crengilor de palmier cu astfel de ramuri. S-au dezvoltat diferite tradiţii pentru a sărbători Duminica Floriilor. În ţările slave, credincioşii intră în casele sau pe terenurile lor cu ramuri binecuvântate, rugându-se şi cântând imnuri străvechi. Apoi, pun aceste ramuri pe fiecare lot de pământ, le agaţă la uşa oricărei clădiri sau locuinţe ca pe un semn de apărare împotriva vremii rele sau a bolii, dar şi ca un semn de binecuvântare asupra recoltei şi a lucrurilor deţinute. Din punct de vedere istoric, Egeria atestă o Duminică a Floriilor, care a fost celebrată de Biserica din Ierusalim la sfârşitul secolului al IV-lea. În Misalul Galican din Bobbio atestat în secolul al VIII-lea, găsim o referinţă cu privire la binecuvântarea ramurilor, care simboliza victoria lui Cristos. Celebrările mai elaborate ale Evului Mediu au fost înlocuite cu ceremonii mai simple în Biserica Occidentală. Multe confesiuni, incluzând luteranii, metodiştii şi prezbiterienii sărbătoresc Duminica Floriilor, pe lângă catolici şi ortodocşi. În majoritatea bisericilor, cenușa folosită la Miercurea Cenuşii este rezultată din arderea ramurilor folosite în cadrul celebrărilor ocazionate de Duminica...

Citeste
Misteriosul Iosif
mart.13

Misteriosul Iosif

În istoria credinţei creştine un personaj din toate câte există are o aliură de mister şi nepătruns cum rar întâlneşti în lumea bibliei şi a credinţei creştine. Iosif, tatăl – purtător de grijă al lui Isus şi soţul Fecioarei Maria, are un parcurs şi o prezenţă în biblie strict legată de copilăria lui Isus. Este personajul care nu spune nimic dar rolul lui este covârşitor în istoria lui Isus. „Povestea” lui, relatată de apocrifele bibliei (cărţi cu un conţinut asemănător celor din biblie dar nu foarte sigure, fapt demonstrat ştiinţific), ni-l arată „concurând” pentru mâna Mariei printr-o tragere la sorţi cu nişte vergi dintre care doar a lui Iosif a înflorit miraculos. Lui îi este încredinţată Maria ca soţie. Tradiţia ebraică prevedea la acel timp ca tinerii să rămână într-o perioadă de logodnă separaţi. În această perioadă de separare nu aveau voie să trăiască precum doi soţi (lucru parcă prea vizibil azi). În momentul în care Maria concepe de la Duhul Sfânt, Iosif devine foarte îngrijorat şi „drept” fiind nu vrea să o dea în vileag comunităţii, vrea să o părăsească „în ascuns” (pedeapsa meritată pentru relaţiile premaritale aunci era lapidarea). Un înger îi apare în vis şi îl linişteşte cerându-i să o ia de soţie, acasă la el, şi să nu se teamă: copilul ce se va naşte este de la Duhul Sfânt, este Fiul lui Dumnezeu. Din acest moment, Iosif este angrenat pe deplin în planul divin, cu toată preocuparea sa îşi dedică viaţa lui Isus şi Mariei. Este cel care asistă la naşterea Domnului, este cel care hotărăşte fuga Sfintei Familii spre Egipt de frica lui Irod, este cel care asigură traiul Familiei Sfinte de la Nazaret şi educaţia lui Isus până la maturitate. Nu puţini sunt aceia care fără o credinţă serioasă, încredinţată în tradiţia de secole a Bisericii, nu înţeleg şi nici nu acceptă ideea unui Iosif feciorelnic chiar dacă şi Gabriel, îngerul, ne spune şi nouă (nu numai Mariei): „la Dumnezeu, totul este posibil!”. Unele culte creştine, mai ales cele neoprotestante, nu concep un Iosif atât de „absent” şi o Marie fecioară ci din contră, în timp ce unii îl văd ca tatăl natural al lui Isus, alţii o văd pe Maria ca mama a 5-6 copii pe care i-ar fi avut în restul convieţuirii sale cu Iosif. În Matei, capitolul 12, ne este prezentat exact contrariul: când Isus era la vârsta la care predica şi Iosif era deja mort, vin la Isus „Maria şi fraţii lui (Isus)”. Dacă e să considerăm tradiţia ebraică, o societate patriarhală, nicio femeie nu era amintită prima ci după soţul sau fiul cel mai mare. Cum Maria...

Citeste