Campusul parohial pentru copii, 7-11 iulie 2014
iul.17

Campusul parohial pentru copii, 7-11 iulie 2014

În perioada 7-11 iulie 2014, în parohia noastră, „Ss. Petru şi Paul”, s-a desfăşurat tradiţionalul campus pentru copii. Timp de aproape o săptămână, copiii parohiei şi-au petrecut vacanţa activ: cu jocuri, dansuri, concursuri dar şi în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, prin cateheze şi participarea la Sfânta Liturghie, în fiecare seară. Circa 100 de copii şi peste 20 de animatori ai Acţiunii Catolice a Tinerilor din Oneşti, coordonaţi de pr. vicar Dominic Ciobanu, au încercat timp de o săptămână să descopere în sufletele lor cea mai frumoasă comoară – credinţa. Fiecare zi a început la orele 8.30 în numele lui Isus – Domnul credinţei (cu o rugăciune), continuând apoi cu prezentarea unui montaj artistic, comentat şi analizat la cateheza zilnică. Între aceste momente importante ale dimineţii au fost presărate foarte multe momente de joc, concursuri, dansuri, bansuri sau câte o mică gustărică. În a doua parte a zilei, începând cu orele 17.00, participanţii se revedeau în Sala Tineretului şi puneau la cale momentul fiecărui grup pentru marele spectacol de final. Ziua era întregită cu participarea la Sfânta Liturghie de seară, de la orele 19.00. A fost o adevărată bucurie să vezi atâţia copii participând la jertfa lui Cristos, în fiecare seară. Parcurgând paşii, însoţiţi de cei mari, copiii parohiei noastre au descoperit cu siguranţă comoara din sufletul lor – credinţa, comoară ce trebuie sporită şi păzită de indiferenţa şi răutatea lumii de azi. Finalul acestui frumos maraton în căutarea comorii din suflet a fost încununat de spectacolul oferit părinţilor şi tuturor doritorilor, în ultima zi, vineri, 11 iulie, începând cu ora 10.00 în Sala Tineretului. Cristian Scripcaru...

Citeste
Pr. medic Martin Bendict – sfântul uitat al Oneştiului
iul.12

Pr. medic Martin Bendict – sfântul uitat al Oneştiului

Născut la data de 31 iulie 1931, în satul Galbeni, judeţul Bacău, a studiat o vreme la Gimnaziul franciscan din Hălăuceşti (1945-1948). Nedreapta închidere a acestuia în anul 1948, i-a spulberat pentru moment visul de a deveni preot. Dar nu s-a descurajat. A studiat la „Liceul de băieţi” din Bacău, apoi medicina la Iaşi (1951-1957). După absolvire, a fost trimis la Răducăneni, apoi la Tătăreni, la Bacău şi, în anul 1962, la Oneşti. S-a făcut remarcat printr-o excelentă activitate medicală fiind cunoscut ca unul dintre cei mai buni medici ai spitalului. Avea însă o problemă: era un om foarte credincios, lucru care se vedea şi deranja, dar era totuşi trecut cu vederea. Nu a renunţat niciodată la gândul de a se face preot. De aceea nu s-a căsătorit, frecventa zilnic biserica şi sacramentele, avea un suflet foarte bun. În secret, s-a pregătit pentru hirotonire cu părintele Gheorghe Pătraşcu de la Târgu-Trotuş. În anul 1976, depunea profesiunea simplă, ca în anul 1979 să facă profesiunea solemnă (pe viaţă) în Ordinul clandestin al Fraţilor Minori Conventuali din Moldova. La 14 septembrie 1980, în biserica catolică din Slănic Moldova, primeşte taina Sfintei Preoţii alături de un alt coleg Antal Gheorghe, prin impunerea mâinilor Episcopului Alexandru Todea, asistat de preoţii George Guţiu şi Anton Sociu (paroh de Cireşoaia şi Slănic Moldova). Momentul a fost favorizat de vizita lui Nicolae Ceauşescu ce urma să aibă loc la Bacău, a doua zi, astfel că Securitatea era ocupată. Viaţa de preot a trăit-o mereu în ascuns. Nu a celebrat niciodată Liturghia cu public. Foarte puţine persoane ştiau starea pe care şi-a ales-o. Celebra acasă, în apartamentul său din strada Aleea Parcului, uneori la spital în camera sa, câteodată împreună cu alţi confraţi preoţi franciscani. Nimic nu prevestea necazurile ce aveau să-l încerce ceva mai târziu. În anul 1983, întreaga Românie catolică se bucura de ridicarea la cinstea altarelor a românului Ieremia. Din Dieceza de Iaşi s-a permis unui număr considerabil de preoţi şi credincioşi să participe la acest mare eveniment. Părintele Benedict era foarte bucuros să participe la acest mare eveniment. I se încredinţează citirea unei invocaţii la Rugăciunea credincioşilor chiar la slujba de beatificare. În momentul citirii invocaţiei, vrând să arate lumii nebunia care era în ţară şi persecuţia sistematică a ordinelor călugăreşti, a adaugat în text cuvântul „religioşilor”: „Pentru ca spiritul de generozitate şi de bunătate al Fericitului rob, Ieremia Valahul, să fie mereu o caracteristiscă a tuturor preoţilor, religioşilor şi credincioşilor noştri, iar binecuvântarea lui Dumnezeu cu pacea sa, să se reverese din plin peste Biserica din România, peste poporul nostru şi peste toate popoarele lumii.” Acest cuvânt adăugat peste textul oficial i-a...

Citeste
Reflecție: În sărbătoarea Patronilor noștri, Petru și Paul
iun.29

Reflecție: În sărbătoarea Patronilor noștri, Petru și Paul

Fiecare sărbătoare își are rolul și importanța ei. În sacra ei învățătură, Biserica a știut dintotdeauna să plaseze exemple bune și puternice acolo unde este nevoie. În mijlocul anului calendaristic, credincioșii sunt chemați să privească chipurile unor oameni care pe cât sunt îndepărtați de noi în istorie, în mod paradoxal, sunt mai actuali ca niciodată. Petru – un simplu pescar, chemat de Isus de pe malurile unui lac, de la pescuit, este menit să vorbească mereu celor ce, în credința lor simplă, întâmpină greutățile fiecărei zile și cu greu fac față ispitei de nu a-și arunca crucea departe pentru că simt că n-o mai pot duce sau să se întoarcă din drum pentru că sunt prea slabi. Petru a mers până capăt, până la cruce! Paul – un intelectual, chemat de Isus pe drumul Damascului când prigonea creștinii este dat spre exemplu tuturor celor ce în lumea aceasta de azi cred că au înțeles și știu totul dar, de fapt, sunt la un milion de ani distanță de Adevăr. Paul a rătăcit ani de zile fiind convins că este pe drumul cel bun dar l-a descoperit pe Isus într-un mod brutal și nu l-a mai părăsit pe Isus chiar dacă a plătit cu propriul sânge. Tuturora, cei doi mari patroni ai Bisericii Mame din Onești vin astăzi să ne spună, ca și Isus în ziua învierii: am biruit moartea orice ar însemna ea: păcate grele, idolii de azi și de ieri, frica de a ne mărturisi credința… Persecuții au fost și în timpul lor – le-au învins! Necredință a fost și în timpul lor – au înmuiat-o! Păstrați-vă credința! Privind la ei, vedem și noi cum să facem acestea astăzi. Sfinților noștri Patroni, rugați-vă pentru noi! La mulți ani, parohie! Cristian...

Citeste
29 iunie 2014: Sărbătoarea hramului parohiei noastre
iun.28

29 iunie 2014: Sărbătoarea hramului parohiei noastre

Duminică, 29 iunie 2014, biserica parohială închinată Sfinților Petru și Paul va fi în sărbătoare. Este ziua hramului. Sfintele Liturghii vor fi la: 8.30 – Liturghia copiilor, 12.30 – Liturghia hramului, 19.00 – Liturghia de seară și a tinerilor. Pentru o mai bună pregătire în această săptămână s-a ținut o novenă în cinstea sfinților noștri patroni. În seara zilei de 28 iunie se va celebra vigilia, începând cu orele 19.00. O sărbătoare a hramului...

Citeste
Prima Sfântă Împărtășanie a copiilor, 2014
iun.19

Prima Sfântă Împărtășanie a copiilor, 2014

39 de copii din Parohia „Sfinții Petru și Paul” din Onești l-au primit pentru prima dată în viața lor pe Isus în Sfânta Euharistie, duminică, 15 iunie 2014. După o lungă perioadă de pregătire catehetică, coordonați de pr. vicar Dominic Ciobanu, asistat de 7 formatori ai Acțiunii Catolice a Tinerilor Onești, cei 39 de copii au făcut sâmbătă, 14 iunie 2014, începând cu orele 11.00, prima lor Spovadă. Însoțiți de părinți, rude și de mare parte din comunitate, copiii l-au primit în inima lor pentru prima dată pe Isus Euharisticul într-o solemnă celebrare ce a avut loc la orele 8.30 în biserica parohială. Celebrarea a fost prezidată de pr. Toma Rediu, parohul comunității, împreună cu pr. vicar Dominic Ciobanu, și pr. capucin Irimia Bejan de la Sanctuarul diecezan din Onești. După Sfânta Liturghie, copiii au participat la o mică agapă fraternă oferită de parohie. A consemnat prof. Cristian...

Citeste
Reflecție: În așteptarea Duhului Sfânt
iun.10

Reflecție: În așteptarea Duhului Sfânt

Una dintre atitudinile cele mai dificile de trăit chiar şi pentru o comunitate de creştini fondată pe iubirea lui Cristos este tocmai aceea de a şti să iubim, să iubim după modelul lăsat de Cristos Domnul. Ne gândim că o comunitate compusă din creştini maturi în credinţă este capabilă să trăiască după exemplul lui Cristos şi, tocmai acolo, de multe ori se experimentează incapacitatea de iubi: polemici sterile, orgolii, arivism, diviziuni. Câte persoane oare s-au îndepărtat de comunitatea creştină pentru că nu s-au simţit primite, înţelese şi iubite de către cei care se definesc creştini! Astfel, chiar şi pentru noi, creştinii, a şti să iubim nu e niciodată un lucru care vine de la sine; în fiecare zi trebuie să se reînceapă de la capăt, trebuie mult exerciţiu pentru ca iubirea noastră pentru fraţii şi surorile care ne înconjoară să devină matură şi să fie purificată de limitele care o fac să fie parţială, egocentrică, sterilă sau infidelă. În fiecare zi trebuie să reînvăţăm arta de a iubi, în fiecare zi trebuie să frecventăm cu răbdare şcoala lui Cristos. În duminica aceasta Isus ne dezvăluie maestrul interior care ne îndrumă zilnic în deprinderea artei de a iubi: Duhul Sfânt. Liturgia Cuvântului a duminicii a VI-a a Timpului Pascal ne pregăteşte deja pentru sărbătoarea Rusaliilor. “Eu îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Apărător vă va da vouă, ca să fie cu voi pentru totdeauna, Duhul adevărului”. Prin aceste cuvinte, care fac parte din învăţăturile date apostolilor la Ultima Cină, Isus ne face să înţelegem că nu poate să rămână mereu cu apostolii, pentru că şi-a asumat o viaţă umană, supusă limitei, şi de aceea trebuie să plece. Dar Duhul adevărului poată să rămână mereu cu discipolii, pentru că nu este legat de o viaţă umană în particular. Există însă o diferenţă între prezenţa lui Cristos de până atunci şi prezenţa Duhului: Isus era vizibil întrucât era om adevărat, în timp ce Duhul Sfânt nu e vizibil: “Lumea nu poate să-l primească, pentru că nu-l vede şi nu-l cunoaşte”. Duhul este o realitate invizibilă, o realitate interioară, cu siguranţă foarte importantă, dar care nu poate fi percepută cu simţurile umane. La începutul şi sfârşitul textului evanghelic din această duminică Isus insistă asupra relaţiei dintre păzirea poruncilor sale şi iubirea faţă de persoana sa: “Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele…”; “Cine primeşte poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte…”. Lumea în care trăim are nevoie din ce în ce mai mult să înţeleagă că iubirea nu este numai afectivă, construită numai din emoţii, sentimente, ci trebuie să fie şi efectivă: construită din acte libere de dăruire. Astfel iubirea se construieşte...

Citeste