A început Anul Jubiliar al Milostivirii! Ce înseamnă asta?


preluare parțială de pe e-communio.ro

Scurt istoric al anului jubiliar

Primul jubileu despre care există și documente care îl atestă (această practică în realitate pare să fi fost mai veche), a avut loc în anul 1300 și a fost instituit de către papa Bonifaciu al VIII-lea, prin Bula Antiquorum habet fida relatio, în 22 februarie 1300. Prin această Bulă, s-a acordat indulgența plenară celor care veneau la Roma în pelerinaj, iar jubileul urma să fie din nou declarat peste 100 de ani.

În anul 1350, Papa Clemente al VI-lea, a decis ca anul jubiliar să fie declarat odată la 50 de ani, conform vechiului testament. Mai târziu, Papa Urban al VI-lea, a scurtat perioada la 33 de ani, la fel cât a trăit și Isus, iar papii Nicolae al V-lea și Paul al II-lea, la 25 de ani.

Anul jubiliar ordinar este declarat odată la 25 de ani, iar cel extraordinar cu anumite ocazii speciale mai repede de 25 de ani.

Secolul trecut, papa Pius al XI-lea, a declarat anul 1933 an jubiliar. Papa Ioan Paul al II-lea, a declarat anul 1983 an jubiliar extraordinar cu ocazia aniversării a 1950 de ani de la moartea și învierea lui Cristos. Iar în anul 2000, același papă Ioan Paul al II-lea a declarat marele jubileu ordinar, următorul urmând a fi celebrat în 2025.

Papa Benedic al XVI-lea, a proclamat anul Paulin, un an jubiliar special din 28 iunie 2008 – 29 iunie 2009, în amintirea apostolului Pavel, cu ocazia aniversării a două  milenii de la nașterea sa.

Ritualul  inaugurării anului jubiliar

Ritualul inaugurării anului jubiliar se face prin deschiderea Porții Sfinte a Bazilicii Sf. Petru din Roma, care se află în partea dreaptă a acesteia, fiind zidită de fapt, această Poartă se deschide doar când se sărbătorește anul jubiliar. Ceremonia este foarte simplă. Sfântul Părinte cere deschiderea Porţii, iar apoi trece pragul acesteia. În urma Pontifului,  trec pragul Porții Sfinte cardinalii, episcopii, preoţii, persoanele consacrate şi laicii. Ei se îndreaptă apoi, în procesiune, până la mormântul Sfântului Apostol Petru, unde  are loc ritualul de încheiere al Sfintei Liturghii. La ora 12:00, potrivit tradiţiei, Sfântul Părinte recită rugăciunea mariană Îngerul Domnului de la fereastra Palatului Apostolic, împreună cu pelerinii prezenţi în Piața Sfântul Petru.

De ce jubileul se inaugurează prin deschiderea unei porți? Ritualul deschiderii Porții Sfinte și trecerii prin ea simbolizează trecerea de la o stare la alta, depășirea unui obstacol, accesarea unei noi căi/posibilități, renunțarea la păcat și trecerea spre o altă viață. Botezul este numit și el Poarta Sacramentelor, deoarece prin ritualul spălării cu apă, persoana se leapădă de omul cel vechi al păcatului și dobândește o identitate nouă în Cristos. Totodată, fără botez, nimeni, nu poate avea acces la celelalte porți care se deschid creștinului spre mântuire, adică la celelalte sacramente și haruri pe care Biserica le pune la dispoziție fiilor săi.

Locul unde poate fi dobândită indulgența plenară

Sf. Părinte a dat posibilitatea episcopilor catolici din toată lumea, ca în diecezele și eparhiile lor să inaugureze anul jubiliar pentru credincioșii lor, în bisericile pe care aceștia le consideră potrivite pentru acest eveniment.

Astfel, nu este necesar să se meargă până la Roma în mod expres pentru a beneficia de obținerea indulgenței, ci ea pote fi dobândită și în bisericile catedrale, protopopiale sau sanctuare, pe care episcopii locului le-au desemnat pentru obținerea acestei grații.

Modaliatea dobândirii indulgenței

Pentru ca credincioșii creștini să poată obține ștergerea pedepselor, care ar trebui ispășite din cauza păcatelor, aceștia sunt nevoiți ca în timpul anului jubiliar, să meargă la o biserică desemnată de episcopul locului ca biserică jubiliară, unde se poate obține indulgența plenară, să treacă prin poarta sfântă, să participe la Sf. Liturghie, să fie spovediți de curând, având o autentică părere de rău pentru păcatele lor și aflați în stare de har sfințitor, să se împărtășească, iar la sfârșit să se roage rugăciunile special desemnate pentru această intenție de către Sf. Părinte.

Pentru cine se poate obține indulgența plenară?

Indulgența plenară se poate obține atât pentru păcatele proprii ale fiecăruia dintre noi, cât și pentru sufletele aflate în Purgator și care așteptă să se purifice prin suferințele care le îndură. Indulgența parțială șterge doar o parte a pedepselor, pe când cea plenară șterge toate pedepsele, pe care omul ar trebui să le ispășească.

Jubileul extraordinar al milostivirii

Jubileul extraordinar al milostivirii a fost declarat pe data de 13 martie 2015, de către Papa Francisc, prin  Bula Misericordiea Vultus, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la încheierea Conciliului Vatican II  (11 octombrie 1962 – 8 decembrie 1965), cu începere din data de 8 decembrie 2015, până în 20 noiembrie 2016.

Rino Fisichella, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, departamentul însărcinat de Papa Francisc cu organizarea și desfășurarea Jubileului Milostivirii afirma cu câteva zile în urmă: „Acest Jubileu va fi o experiență de milostivire prin care se simte mai aproape de sine iubirea lui Dumnezeu care, ca un tată, pe toți îi primește și pe nimeni nu-l exclude. Va fi un moment forte pentru toată Biserica pentru a aminti că milostivirea este esența vestirii sale în lume și pentru a-l face pe fiecare credincios un instrument tangibil al blândeții lui Dumnezeu. După cum scria papa Francisc, ”în parohiile noastre, în comunități, în asociații și în mișcările bisericești, oriunde există creștini, oricine trebuie să aibă posibilitatea de a găsi o oază de milostivire”.

Papa Francisc în ziua deschiderii Porții Sfinte declara: „Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri exprimă măreția iubirii lui Dumnezeu. El nu este doar Cel care iartă păcatul, dar în Maria ajunge până la a preveni vina strămoșească, pe care orice om o poartă cu sine intrând în această lume. Este iubirea lui Dumnezeu care previne, care anticipă și care mântuiește. Începutul istoriei păcatului în grădina Edenului se încheie în planul unei iubiri care mântuiește. Cuvintele din Geneză redau experiența de fiecare zi pe care o descoperim în existența noastră personală. Există mereu tentația neascultării, care se exprimă în voința de a organiza viața noastră independent de voința lui Dumnezeu. Aceasta este dușmănia care atentează în continuu la viața oamenilor ca să-i opună la planul lui Dumnezeu. Și cu toate acestea, istoria păcatului poate fi înțeleasă numai în lumina iubirii care iartă. Păcatul se înțelege numai în această lumină. Dacă totul ar rămâne legat de păcat, am fi cei mai disperați dintre toate făpturile, în timp ce făgăduința victoriei iubirii lui Cristos cuprinde totul în milostivirea Tatălui”.

O scurtă remarcă asupra cuvintelor Sf. Părinte referitoare la legătura dintre păcat și iubirea Tatălui. Omul căzut în păcat, poate fi comparat cu un copil care se joacă cu mingea în stradă și nu în curte cum îi spusese Tatăl, și până la urmă sparge geamul de la mașina vecinului. Copilul, din cauza vârstei și capacităților sale limitate, nu are posibilitatea de a repara prejudiciul produs. Singurul care îl poate scoate din această situație este Tatăl, care are toate resursele necesare pentru a readuce lucrurile la situația anterioară și a repara prejudiciul. Copilul, datorează totuși niște scuze atât vecinului, cât și Tatălui pentru dauna produsă, în cele din urmă rămânând în continuare fiul său iubit și moștenitor al tuturor bunurilor Tatălui. Aceasta este istoria omenirii prezentată într-o manieră foarte simplistă, care arată neputința și limita omului totodată, în ciuda faptului că stăpânește pământul, însă mai puțin pe sine.

Cum ar trebui să privim jubileul ca și creștini?

Dincolo de a privi anul jubiliar ca pe un instrument, prin care omul are acces la împărăția lui Dumnezeu, acesta ar putea fi privit ca pe o OPORTUNITATE oferită de Dumnezeu și pe care a omul, nu ar trebui să o scape. Este oportunitatea, de a beneficia de Darul Harului, acela al grațierii divine. Și cum Dumnezeu, vine întotdeauna în întâmpinarea  fiilor săi, spre „norocul” nostru, nu trebuie să facem o cerere de grațiere, nu trebuie să aștepăm să fie verificat motivul cererii de vreo comisie, și nici să așteptăm cu sufletul la gură decizia suveranului, care poate să fie favorabilă sau nu. Pentru noi, creștinii, obținerea grațierii de pedeapsa păcatelor nu ține de voința altora, ci exclusiv de voința noastră. În concluzie, depinde de fiecare dintre noi, dacă jubileul este și rămâne doar o poveste despre care am auzit ori știam, sau putem participa activ la realitatea acestui har.

În loc de a vorbi de râu pe vrăjmași, laudă virtuțile celor buni.

— Richard W.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*